Știm cu toții ce spun statisticile și ce scrie în cărți. Majoritatea dintre noi am plecat la drum cu informații conform cărora premolarii inferiori au un singur canal și o singura rădăcină, însă practica ne arata că anatomia radiculara poate varia foarte mult. Este informația oferită de majoritatea statisticilor de până acum. În același timp însă, practica de zi cu zi ne face să ne confruntam cu multe cazuri care ies din tipar sugerând fie probleme în colectarea datelor fie chiar un proces de evoluție la nivelul populației.
Scopul acestei prezentări este, așadar de a sublinia în mod special cazurile atipice cu morfologii aparte și felul non-standard în care acestea se pot soluționa. Fară a avea pretenția reprezentativitatii statistice, prezentarea va cuprinde un număr semnificativ de cazuri deviante, sugerând nevoia actualizării statisticilor și implicit a recomandărilor standard pentru tratament.